Trepte spre viitor

 

A trecut o vreme de cand nu am mai scris pe blog, dar cred ca e de inteles. Au trecut sarbatorile, a reinceput facultatea, activitatile, proiectele, sedintele, si toate cele. Postul acesta am inceput sa-l scriu in ianuarie, dar a venit sesiunea, si abia acum am reusit sa-l termin. Atunci m-am intors de la Bucuresti, unde am participat la Conferinta Nationala a Agentiei Romane pentru Asigurarea Calitatii in Invatamantul Superior (ARACIS). A fost o intalnire interesanta la care au participat printre altii si Dl. Acad. Haiduc in calitate de Presedinte al Academiei Romane, Ministrul Educatiei Dl. Funeriu, Dl. Dumitrescu Presedintele Comsiei de Invatamant din Camera Deputatilor. Gazda evenimentului a fost Dl. Profesor Curtu Presedintele ARACIS. La conferinta au luat parte 43 de rectori din toata tara, si alte personalitati marcante ale invatamantului universitar romanesc.

Cu ocazia acestei conferinte in premiera au fost invitati si studentii sa scrie articole in revista ARACIS, si urmeaza in curand intocmirea unui ghid pentru studentul evaluator.

Incetisor termin si eu facultatea. Imi zboara gandul la noul slogan al Universitatii din Oradea: “Trepte spre viitor”. Toate se termina odata: liceul, facultatea, jobul… Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca pana la urma toate se termina odata. Trecem prin atat de multe etape de-a lungul vietii. Cat de important e sa fiu constient de aceste etape. Cele mai multe conflicte apar atunci cand iti imaginezi ca etapa in care te afli va dura la nesfarsit. Un sef care se crede etern pe scaun, se comporta altfel cu subalternii decat unul care stie ca odata va trebui sa elibereze acel scaun.

Asa cum spune si draga mea prietena Oana: “timpul este singura noastra resursa neregenerabila.” Am insa astfel toata convingerea ca cel mai de pret castig pe care il putem avea prin parcurgerea timpului, a treptelor pe care le reprezinta etapele este tocmai interactiunea cu oamenii valorosi. Unii dintre ei ii lasam in urma noastra pe treptele parcurse – fie ca parasesc lumea noastra, fie ca specificul muncii lor ii leaga de o anumita etapa: cum sunt unii dintre profesorii nostri care ne inspira. Altii vin cu noi pe aceste trepte, si ne insotesc in calatoria noastra in timp, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta: familia si prietenii cei dragi. Acesti oameni deosebiti ne fac viata savuroasa. Datorita faptului ca ne inconjoara, parcurgerea treptelor devine mai placuta pentru fiecare dintre noi. Sunt recunoscator Bunului Dumnezeu pentru familia si prietenii mei dragi si apropiati. Timpul este super scurt si in curand voi termina una din trepte: facultatea. Urmeaza alte trepte, sau poate nu. Orice ar fi, sunt increzator si optimist pentru ca am putut savura multe momente frumoase de-a lungul treptelor, si sper ca fiecare dintre noi sa aibe aceasta placere speciala.

Elogiul calitatii

Imi aduc aminte de vorbele unei doamne doctor pe care o cunosc foarte bine, profesor universitar la mine la facultate, si acum deputat in Parlamentul Romaniei. Domnia sa a spus asa: “doar cu politica, nu poti sa duci paine la gura omului”.

Si asa si este. Sunt trist si constat cu dezamagire ca profesionistii din scena politica romaneasca, in momentul de fata, sunt in minoritatate. Oamenii de mare valoare profesionala precum regretatul Prof. Antonie Iorgovan care a plecat dintre noi, sau cei din mandatul actual Prof. Dan Voiculescu, Prof. Sorin Oprescu sunt in minoritate acum. Indiferent ca vorbim despre clasa politica centrala sau locala, despre presedentie sau parlament, guvern sau agentii guvernamentale, prefecturi, primarii, consilii locale… cei care ocupa functii politice in fotolii de piele sunt in mare masura personalitati care au ajuns in acele pozitii prin diferite conjuncturi mai mult sau mai putin cunoscute. Cu respectul cuvenit celor care sunt exceptii, marea majoritate nu au dovedit nimic deosebit pe plan profesional. In afara faptului ca detin o functie politica nu au alti piloni care sa reflecte in ceva valoarea lor personala sau profesionala. Dar faptul ca esti numit intr-o functie, nu inseamna neaparat ca ai si niste abilitati care sa te recomande pentru acea functie. Pur si simplu asa a fost conjunctura. Iar daca pierzi functia respectiva, unde te retragi? Care sunt ceilalti piloni ai dezvoltarii tale? Ce vei manca tu si familia ta? Din pacate constat ca marea majoritate a politicienilor nu reprezinte elite profesionale… Dar unde sunt profesionistii? Parca ar fi ales sa stea departe de scena politica. Sa se lupte cu morile de vant ale birocratiei din societatea romaneasca, “sistemul” cum i se mai spune; sau au ales sa plece in strainatate.

Dar au mai ramas totusi cativa. Oameni care imi dau o raza de speranta intr-un viitor taram locuibil in acest spatiu carpato-danubiano-pontic. Un adevarat reprezentant al elitei profesionale, un Profesor Doctor Sorin Oprescu are toate sansele sa poata deveni un nou punct de reper pentru viata politica romaneasca. Un medic de valoare, un profesor universitar de valoare – respectat de profesionistii in medicina si de studenti. In momentul in care ti-ai dovedit valoarea profesionala, nu mai depinzi de functia politica. Ai o mai mare libertate de actiune iar ceea ce ai in cap, nimeni nu-ti poate lua. Iar daca e sa-ti pierzi functia, oricand te poti intoarce la spital si la catedra, unde esti asteptat si respectat pentru valoarea ta. Dar daca nu ai acesti piloni, decat functia politica… depinzi de acea functie, si te tii si cu dintii de ea pentru ca asta e painea ta si a familiei tale.

Eu prefer sa aleg un om liber care nu depinde de functiile politice. Un reprezentant al elitei, un bun profesionist, care a reusit sa dovedeasca deja de nenumarate ori valoarea sa indiferent de conjunctura politica. Sper sa avem si noi intr-un viitor cat mai apropiat, o clasa politica reprezentata de elitele profesionale. Oamenii de valoare care stiu sa duca paine la gura oamenilor, oamenii valorosi care au demonstrat ca au o carte de vizita in profesia aleasa, oameni care s-au dezvoltat pe mai multi piloni, nu doar pe functii politice, care au luptat si au castigat. Aceste elite profesionale este cel mai normal sa conduca tara, sa reprezinte poporul, si sa stabilieasca oranduirea fireasca a lucrurilor.

Sa facem om…

In cele ce urmeaza voi incerca sa redau pe scurt, experienta mea personala pe care am trait-o cu ocazia taberei SIHa.

Fiind prima data participant intr-o tabara de iudaism, am ramas impresionat de numele scolii de vara: Simha (Bucurie), Iahadut (Iudaism), Haverut (Prietenie). Peste 30 de tineri evrei din parti diferite ale tarii, inclusiv din Republica Moldova, impartasind bucuria de a trai impreuna pentru cateva zile, invatatul impreuna, cantatul impreuna, dansurile, mancarea, bucuria de ne bucura impreuna in felul nostru de a fi.

Provocarea cu care a inceput dialogul nostru este intelegerea mesajului din Torah “Na’se Adam”… - “Sa facem om”. Discutiile s-au dezvoltat, au devenit din ce in ce mai antrenante. Ma simt deosebit de norocos sa pot face parte dintr-un grup unde se nasc idei, se creeaza noi perspective de a privi lucrurile pornind de la o baza data. Am atins probleme delicate de etica medicala (subiectul meu favorit) si am ajuns la noi intrebari si din alte domenii: Drepti vs nelegiuiti; rolul omului ca partener al lui Dumnezeu; demnitatea omului si Dumnezeu care Isi “risca chiar si Imaginea Sa” pentru a da omului ocazia de a fi bun; primul concept de democratie; este omul bun in esenta lui? Sunt deosebit de fericit pentru aceste intrebari, pentru aceste noi perspective. Cred ca gasirea unei noi intrebari, poate genera o bucurie mai mare chiar decat gasirea unui nou raspuns. Prefer un raspuns care naste alte intrebari unui raspuns autosuficient. Insusi procesul cognitiv pe care-l parcurgem impreuna prin punerea in lumina a unor noi intrebari este precum o simfonie. Iar grupul este precum o orchestra. Un instument canta foarte frumos si de unul singur. Dar daca se aduna la un loc mai multe instrumente, care canta impreuna aparent melodii diferite, se creeaza o simfonie unitare care incanta spiritul.

Traim intr-o perioada macinata de crize: economica, criza morala, criza ecologica, criza de identitate, etc Cred ca una din marile provocari ale generatiei noastre este identificarea noastra ca popor si ca indivizi. Promovarea valorilor mostenite, dar si adaptarea acestora la contextele contentemporane. Cred ca procesul de “Na’se Adam” nu s-a incheiat, ci continua. E un proces dinamic in care deciziile pe care le luam, alegerile zilnice atat in problemele marunte cat si in cele care privesc luarea de atitudine si implicare (sau neimplicare) intr-o problema nasc noi oameni. In ce masura, contribuim noi la evolutia creatiei? Vorbim despre evolutia si dezvoltarea creatiei, vorbim despre un progres sau despre un regres? Creem sau distrugem? Eu ce fac? Dumnezeu ne-a dat directivele omnivalabile, valorile eterne, iar noi trebuie sa avem intelepciunea de a le patrunde sensul, de a le intelege semnificatia in timpurile noastre. Si acest proces am constatat ca se desfasoara cel mai bine in grup, in comunitate. Unde apar idei noi, se nasc puncte de vedere diferite asupra aceleiasi probleme, si nu piere nici un cuvant din patrimoniul mostenit ci se imbogateste mereu cu gandurile noastre sau cu perspective care au fost deja inoculate in intelepciunea straveche iar noi le-am redescoperit.