Stefan Serban

Imi aduc aminte de vorbele unei doamne doctor pe care o cunosc foarte bine, profesor universitar la mine la facultate, si acum deputat in Parlamentul Romaniei. Domnia sa a spus asa: “doar cu politica, nu poti sa duci paine la gura omului”.

Si asa si este. Sunt trist si constat cu dezamagire ca profesionistii din scena politica romaneasca, in momentul de fata, sunt in minoritatate. Oamenii de mare valoare profesionala precum regretatul Prof. Antonie Iorgovan care a plecat dintre noi, sau cei din mandatul actual Prof. Dan Voiculescu, Prof. Sorin Oprescu sunt in minoritate acum. Indiferent ca vorbim despre clasa politica centrala sau locala, despre presedentie sau parlament, guvern sau agentii guvernamentale, prefecturi, primarii, consilii locale… cei care ocupa functii politice in fotolii de piele sunt in mare masura personalitati care au ajuns in acele pozitii prin diferite conjuncturi mai mult sau mai putin cunoscute. Cu respectul cuvenit celor care sunt exceptii, marea majoritate nu au dovedit nimic deosebit pe plan profesional. In afara faptului ca detin o functie politica nu au alti piloni care sa reflecte in ceva valoarea lor personala sau profesionala. Dar faptul ca esti numit intr-o functie, nu inseamna neaparat ca ai si niste abilitati care sa te recomande pentru acea functie. Pur si simplu asa a fost conjunctura. Iar daca pierzi functia respectiva, unde te retragi? Care sunt ceilalti piloni ai dezvoltarii tale? Ce vei manca tu si familia ta? Din pacate constat ca marea majoritate a politicienilor nu reprezinte elite profesionale… Dar unde sunt profesionistii? Parca ar fi ales sa stea departe de scena politica. Sa se lupte cu morile de vant ale birocratiei din societatea romaneasca, “sistemul” cum i se mai spune; sau au ales sa plece in strainatate.

Dar au mai ramas totusi cativa. Oameni care imi dau o raza de speranta intr-un viitor taram locuibil in acest spatiu carpato-danubiano-pontic. Un adevarat reprezentant al elitei profesionale, un Profesor Doctor Sorin Oprescu are toate sansele sa poata deveni un nou punct de reper pentru viata politica romaneasca. Un medic de valoare, un profesor universitar de valoare – respectat de profesionistii in medicina si de studenti. In momentul in care ti-ai dovedit valoarea profesionala, nu mai depinzi de functia politica. Ai o mai mare libertate de actiune iar ceea ce ai in cap, nimeni nu-ti poate lua. Iar daca e sa-ti pierzi functia, oricand te poti intoarce la spital si la catedra, unde esti asteptat si respectat pentru valoarea ta. Dar daca nu ai acesti piloni, decat functia politica… depinzi de acea functie, si te tii si cu dintii de ea pentru ca asta e painea ta si a familiei tale.

Eu prefer sa aleg un om liber care nu depinde de functiile politice. Un reprezentant al elitei, un bun profesionist, care a reusit sa dovedeasca deja de nenumarate ori valoarea sa indiferent de conjunctura politica. Sper sa avem si noi intr-un viitor cat mai apropiat, o clasa politica reprezentata de elitele profesionale. Oamenii de valoare care stiu sa duca paine la gura oamenilor, oamenii valorosi care au demonstrat ca au o carte de vizita in profesia aleasa, oameni care s-au dezvoltat pe mai multi piloni, nu doar pe functii politice, care au luptat si au castigat. Aceste elite profesionale este cel mai normal sa conduca tara, sa reprezinte poporul, si sa stabilieasca oranduirea fireasca a lucrurilor.

In cele ce urmeaza voi incerca sa redau pe scurt, experienta mea personala pe care am trait-o cu ocazia taberei SIHa.

Fiind prima data participant intr-o tabara de iudaism, am ramas impresionat de numele scolii de vara: Simha (Bucurie), Iahadut (Iudaism), Haverut (Prietenie). Peste 30 de tineri evrei din parti diferite ale tarii, inclusiv din Republica Moldova, impartasind bucuria de a trai impreuna pentru cateva zile, invatatul impreuna, cantatul impreuna, dansurile, mancarea, bucuria de ne bucura impreuna in felul nostru de a fi.

Provocarea cu care a inceput dialogul nostru este intelegerea mesajului din Torah “Na’se Adam”… - “Sa facem om”. Discutiile s-au dezvoltat, au devenit din ce in ce mai antrenante. Ma simt deosebit de norocos sa pot face parte dintr-un grup unde se nasc idei, se creeaza noi perspective de a privi lucrurile pornind de la o baza data. Am atins probleme delicate de etica medicala (subiectul meu favorit) si am ajuns la noi intrebari si din alte domenii: Drepti vs nelegiuiti; rolul omului ca partener al lui Dumnezeu; demnitatea omului si Dumnezeu care Isi “risca chiar si Imaginea Sa” pentru a da omului ocazia de a fi bun; primul concept de democratie; este omul bun in esenta lui? Sunt deosebit de fericit pentru aceste intrebari, pentru aceste noi perspective. Cred ca gasirea unei noi intrebari, poate genera o bucurie mai mare chiar decat gasirea unui nou raspuns. Prefer un raspuns care naste alte intrebari unui raspuns autosuficient. Insusi procesul cognitiv pe care-l parcurgem impreuna prin punerea in lumina a unor noi intrebari este precum o simfonie. Iar grupul este precum o orchestra. Un instument canta foarte frumos si de unul singur. Dar daca se aduna la un loc mai multe instrumente, care canta impreuna aparent melodii diferite, se creeaza o simfonie unitare care incanta spiritul.

Traim intr-o perioada macinata de crize: economica, criza morala, criza ecologica, criza de identitate, etc Cred ca una din marile provocari ale generatiei noastre este identificarea noastra ca popor si ca indivizi. Promovarea valorilor mostenite, dar si adaptarea acestora la contextele contentemporane. Cred ca procesul de “Na’se Adam” nu s-a incheiat, ci continua. E un proces dinamic in care deciziile pe care le luam, alegerile zilnice atat in problemele marunte cat si in cele care privesc luarea de atitudine si implicare (sau neimplicare) intr-o problema nasc noi oameni. In ce masura, contribuim noi la evolutia creatiei? Vorbim despre evolutia si dezvoltarea creatiei, vorbim despre un progres sau despre un regres? Creem sau distrugem? Eu ce fac? Dumnezeu ne-a dat directivele omnivalabile, valorile eterne, iar noi trebuie sa avem intelepciunea de a le patrunde sensul, de a le intelege semnificatia in timpurile noastre. Si acest proces am constatat ca se desfasoara cel mai bine in grup, in comunitate. Unde apar idei noi, se nasc puncte de vedere diferite asupra aceleiasi probleme, si nu piere nici un cuvant din patrimoniul mostenit ci se imbogateste mereu cu gandurile noastre sau cu perspective care au fost deja inoculate in intelepciunea straveche iar noi le-am redescoperit.

Zilele acestea am avut ocazia sa invat ceva “nou” inspirat de un grup de tineri din Belgia. Avand o colaborare mai veche cu o asociatie din aceasta tara, acum circa 3-4 luni, m-au contactat cativa tineri cercetasi belgieni si m-au rugat sa ma interesez de o posibilitate de a face ceva caritativ in Romania. M-am gandit la satul Belfir, langa Tinca, unde este un orfelinat pe care l-am tot vizitat cu colegii de la Rotaract si unde se afla in ingrijire, cam 20 de copii. Si anul trecut a fost un grup de belgieni la ei in vizita, si puteam sa continuam proiectul tot la Belfir. Le-am propus aceasta varianta: o tabara de o saptamana pentru copiii mai putin norocosi. Am vorbit si cu preotul care conduce caminul pentru copii, si toata lumea a fost foarte incantata.

Proiectul s-a numit “podul prieteniei” si ne-am propus sa realizam un “pod” care sa faca o conexiune intre Bruxelles si Belfir, mai precis intre sufletele cercetasilor belgieni si sufletele copiiilor din Belfir. Daca anul trecut, au fost cam 25-30 de beneficiari ai proiectului, anul acesta, au venit copii si din alte sate, fiind in total 130 de copii de animat. Belgienii nu s-au speriat de provocare, ci au inceput sa se pregateasca temeinic. De obicei in mediul rural, in vacanta de vara, copiii nu merg in tabere si excursii ci isi ajuta parintii la treburile gospodaresti. Noi am incercat prin aceasta tabara sa le oferim o alternativa de petrecere a timpului liber potrivita pentru varsta lor, si in fiecare zi au fost organizate intreceri sportive, jocuri de echipa, ateliere de marochinarie si in ultima zi un foc mare de tabara.

Am avut norocul sa acumulez o experienta destul de semnificativa in mediul organizatiilor studentesti, in multi ani de activitate atat pe plan local cat si national. Modul de a privi o problema, si de a trece la rezolvarea ei izvoraste din conceptiile si ideile oamenilor care lucreaza la acea problema. Am invatat care este modul de lucru la noi si care este felul nostru de a privi lucrurile. Sa luam spre exemplu Asociatia Studentilor X din orasul Y din Romania. Aceasta asociatie identifica o problema, si isi propune sa faca un proiect de caritate. Urmeaza scrierea unei prezentari stufoase a proiectului, redactarea unei cereri de finantare si umblatul “din usa in usa” pe la companii pentru ca gasi sponsorizari pentru realizarea proiectului. Practic, Asociatia Studentilor X face un proiect de caritate pe banii unei firme Z. Si la toata lumea din Romania, i se pare ca fiind cel mai firesc si obisnuit lucru.

Belgienii, au inceput pregatirile inainte cu 3-4 luni inainte sa vina in Romania. Au facut serate tematice si petreceri cu bilet de intrare. Au mers cu masinile in regiunea Champagne, au cumparat sampanie si au vandut-o un pic mai scump in Belgia. Au mers in gradinile oamenilor si le-au facut curat contra cost. Si au economisit fiecare banut strans pe care l-au muncit pentru ca sa poata sa vina in Romania. Rezultatul? Un grup de 15 tineri cu varsta cuprinsa intre 16 si 17 ani, impreuna cu 3 lideri de 24-25 de ani, au venit cu 2 microbuze, mii de kilometri, de la Bruxelles pana la Belfir pentru a organiza tabara pentru 130 de copii din medii defavorizate. Nu au cerut de la nimeni nici o sponsorizare. Au dorit sa faca un proiect caritativ, au muncit si au castigat banii proprii pentru a face proiectul. Si la toata lumea din Belgia, i se pare ca fiind cel mai firesc si obisnuit lucru.

Nu vreau sa spun care din cele doua variante este corecta. Sunt convins ca exista contexte si contexte. Poate nu exista varianta corecta sau gresita. Dar exista puncte de vedere diferite despre acelasi lucru. Vreau sa spun cat de important este sa vedem lumea si cu alti ochi. Sa privim problemele si din alta perspectiva, si sa gasim solutii pentru rezolvarea lor si dincolo de tiparele clasice care s-au inradacinat in cultura noastra. Vreau doar sa spun ca lucrurile pot fi facute si altfel, si nu trebuie sa uitam aceasta. Este o experienta extrem de pretioasa, care te imbogateste enorm. Sa inveti sa privesti lucrurile din perspective diferite. Astfel ai mai multe optiuni pentru a alege, cum sa rezolvi o problema identificata.