Sa facem om…

In cele ce urmeaza voi incerca sa redau pe scurt, experienta mea personala pe care am trait-o cu ocazia taberei SIHa.

Fiind prima data participant intr-o tabara de iudaism, am ramas impresionat de numele scolii de vara: Simha (Bucurie), Iahadut (Iudaism), Haverut (Prietenie). Peste 30 de tineri evrei din parti diferite ale tarii, inclusiv din Republica Moldova, impartasind bucuria de a trai impreuna pentru cateva zile, invatatul impreuna, cantatul impreuna, dansurile, mancarea, bucuria de ne bucura impreuna in felul nostru de a fi.

Provocarea cu care a inceput dialogul nostru este intelegerea mesajului din Torah “Na’se Adam”… - “Sa facem om”. Discutiile s-au dezvoltat, au devenit din ce in ce mai antrenante. Ma simt deosebit de norocos sa pot face parte dintr-un grup unde se nasc idei, se creeaza noi perspective de a privi lucrurile pornind de la o baza data. Am atins probleme delicate de etica medicala (subiectul meu favorit) si am ajuns la noi intrebari si din alte domenii: Drepti vs nelegiuiti; rolul omului ca partener al lui Dumnezeu; demnitatea omului si Dumnezeu care Isi “risca chiar si Imaginea Sa” pentru a da omului ocazia de a fi bun; primul concept de democratie; este omul bun in esenta lui? Sunt deosebit de fericit pentru aceste intrebari, pentru aceste noi perspective. Cred ca gasirea unei noi intrebari, poate genera o bucurie mai mare chiar decat gasirea unui nou raspuns. Prefer un raspuns care naste alte intrebari unui raspuns autosuficient. Insusi procesul cognitiv pe care-l parcurgem impreuna prin punerea in lumina a unor noi intrebari este precum o simfonie. Iar grupul este precum o orchestra. Un instument canta foarte frumos si de unul singur. Dar daca se aduna la un loc mai multe instrumente, care canta impreuna aparent melodii diferite, se creeaza o simfonie unitare care incanta spiritul.

Traim intr-o perioada macinata de crize: economica, criza morala, criza ecologica, criza de identitate, etc Cred ca una din marile provocari ale generatiei noastre este identificarea noastra ca popor si ca indivizi. Promovarea valorilor mostenite, dar si adaptarea acestora la contextele contentemporane. Cred ca procesul de “Na’se Adam” nu s-a incheiat, ci continua. E un proces dinamic in care deciziile pe care le luam, alegerile zilnice atat in problemele marunte cat si in cele care privesc luarea de atitudine si implicare (sau neimplicare) intr-o problema nasc noi oameni. In ce masura, contribuim noi la evolutia creatiei? Vorbim despre evolutia si dezvoltarea creatiei, vorbim despre un progres sau despre un regres? Creem sau distrugem? Eu ce fac? Dumnezeu ne-a dat directivele omnivalabile, valorile eterne, iar noi trebuie sa avem intelepciunea de a le patrunde sensul, de a le intelege semnificatia in timpurile noastre. Si acest proces am constatat ca se desfasoara cel mai bine in grup, in comunitate. Unde apar idei noi, se nasc puncte de vedere diferite asupra aceleiasi probleme, si nu piere nici un cuvant din patrimoniul mostenit ci se imbogateste mereu cu gandurile noastre sau cu perspective care au fost deja inoculate in intelepciunea straveche iar noi le-am redescoperit.